1Isus a* plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.*Mat 13:54; Luca 4:16
2Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De* unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?*Ioan 6:42
3Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele* lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Şi găseau** o pricină de poticnire în El.*Mat 12:46; Gal 1:19 **Mat 11:6
4Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu* este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”*Mat 13:57; Ioan 4:44
5N-a* putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.*Gen 19:22; Gen 32:25; Mat 13:58; Marc 9:23
6Şi se* mira de necredinţa lor.Isus străbătea** satele de primprejur şi învăţa pe norod.*Isa 59:16 **Mat 9:35; Luca 13:22
7Atunci* a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.*Mat 10:1; Marc 3:13; Marc 3:14; Luca 9:1
8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;
9să* se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.*Fapte 12:8
10Apoi le-a zis: „În orice casă* veţi intra, să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.*Mat 10:11; Luca 9:4; Luca 10:7; Luca 10:8
11Şi* , dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi** îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.”*Mat 10:14; Luca 10:10 **Fapte 13:51; Fapte 18:6
12Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.
13Scoteau mulţi draci şi* ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.*Iac 5:14
14Împăratul Irod a auzit* vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit, şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.”*Mat 14:1; Luca 9:7
15Alţii* ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”*Mat 16:14; Marc 8:28
16Dar* Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.”*Mat 14:2; Luca 3:19
17Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.
18Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi* este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”*Lev 18:16; Lev 20:21
19Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,
20căci Irod se temea* de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă, şi-l asculta cu plăcere.*Mat 14:5; Mat 21:26
21Totuşi* a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua** naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai-marilor oastei şi fruntaşilor Galileii.*Mat 14:6 **Gen 40:20
22Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.”
23Apoi a adăugat cu jurământ: „Ori* ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.”*Estera 5:3; Estera 5:6; Estera 7:2
24Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”
25Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”
26Împăratul* s-a întristat foarte mult, dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.*Mat 14:9
27A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,
28l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.
29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.
30Apostolii* s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.*Luca 9:10
31Isus* le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau** mulţi care veneau şi se duceau şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.*Mat 14:13 **Marc 3:20
32Au* plecat dar cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.*Mat 14:13
33Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.
34Când* a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor, şi a** început să-i înveţe multe lucruri.*Mat 9:36; Mat 14:14 **Luca 9:11
35Fiindcă* ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite.*Mat 14:15; Luca 9:12
36Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.”
37„Daţi-le voi să mănânce”, le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare* să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?”*Num 11:13; Num 11:22; 2 Imp 4:43
38Şi El i-a întrebat: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.” S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci* şi doi peşti.”*Mat 14:17; Luca 9:13; Ioan 6:9; Mat 15:34; Marc 8:5
39Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.
40Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.
41El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea*. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi.*1 Sam 9:13; Mat 26:26
42Au mâncat toţi şi s-au săturat;
43şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.
44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.
45Îndată*, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.*Mat 14:22; Ioan 6:17
46După ce Şi-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.
47Când* s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.*Mat 14:23; Ioan 6:16; Ioan 6:17
48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare şi voia* să treacă pe lângă ei.*Luca 24:28
49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă şi au ţipat,
50pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis: „Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”
51Apoi S-a suit la ei în corabie şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,
52căci nu* înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima** împietrită.*Marc 8:17; Marc 8:18 **Marc 3:5; Marc 16:14
53După* ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.*Mat 14:34
54Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,
55au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi pretutindeni pe unde se auzea că era El.
56Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi în pieţe şi-L rugau să le dea voie doar* să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.*Mat 9:20; Marc 5:27; Marc 5:28; Fapte 19:12