1Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează* mai mulți ucenici decât Ioan. *Ioan 3:22; Ioan 3:26
2Însă Isus nu boteza El Însuși, ci ucenicii Lui.
3Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea.
4Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe* care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. *Gen 33:19; Gen 48:22; Ios 24:32
6Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.
8Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de-ale mâncării.
9Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii*, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. *2 Imp 17:24; Luca 9:52; Luca 9:53; Fapte 10:28
10Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: ‘Dă-Mi să beau!’, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă* vie.” *Isa 12:3; Isa 44:3; Ier 2:13; Zah 13:1; Zah 14:8
11„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?
12Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?”
13Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete.
14Dar oricui* va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se** va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” *Ioan 6:35; Ioan 6:58 **Ioan 7:38
15„Doamne”, I-a zis* femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” *Ioan 6:34; Ioan 17:2; Ioan 17:3; Rom 6:23; 1 Ioan 5:20
16„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici.”
17Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.
18Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
19„Doamne”, I-a zis femeia, „văd* că ești proroc. *Luca 7:16; Luca 24:19; Ioan 6:14; Ioan 7:40
20Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta*; și voi ziceți că în Ierusalim** este locul unde trebuie să se închine oamenii.” *Jud 9:7 **Deut 12:5; Deut 12:11; 1 Imp 9:3; 2 Cron 7:12
21„Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când* nu vă veți închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. *Mal 1:11; 1 Tim 2:8
22Voi vă închinați la ce* nu cunoașteți, noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci** mântuirea vine de la iudei. *2 Imp 17:29 **Isa 2:3; Luca 24:47; Rom 9:4; Rom 9:5
23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh* și** în adevăr, fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. *Fil 3:3 **Ioan 1:17
24Dumnezeu* este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” *2 Cor 3:17
25„Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne* spună toate lucrurile.” *Ioan 4:29
26Isus i-a zis: „Eu* , cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” *Mat 26:63; Mat 26:64; Marc 14:61; Marc 14:62; Ioan 9:37
27Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau „Despre ce vorbești cu ea?”
28Atunci, femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor:
29„Veniți de vedeți un om care mi-a spus* tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” *Ioan 4:25
30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!”
32Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.”
33Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”
34Isus le-a zis: „Mâncarea* Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. *Iov 23:12; Ioan 6:38; Ioan 17:4; Ioan 19:30
35Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care* sunt albe acum, gata pentru seceriș. *Mat 9:37; Luca 10:2
36Cine* seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. *Dan 12:3
37Căci, în această privință, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră.’
38Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.”
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina* mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” *Ioan 4:29
40Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine* și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” *Ioan 17:8; 1 Ioan 4:14
43După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea.
44Căci* El Însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria** sa. *Mat 13:57; Marc 6:1; Luca 4:24 **Ioan 2:23; Ioan 3:2
45Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci* fuseseră și ei la praznic. *Deut 16:16
46Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde* prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. *Ioan 2:1; Ioan 2:11
47Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
48Isus i-a zis: „Dacă* nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” *1 Cor 1:22
49Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.”
50„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum.
51Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.
52El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.”
53Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui.
54Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.