1„Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!”, zice Dumnezeul vostru.
2„Vorbiţi bine Ierusalimului şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită, căci* a primit din mâna Domnului de două ori cât toate păcatele lui.”*Iov 42:10; Isa 61:7
3Un glas* strigă: „Pregătiţi** în pustie calea Domnului, neteziţi† în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!*Mat 3:3; Marc 1:3; Luca 3:4; Ioan 1:23 **Mal 3:1 †Ps 68:4; Isa 49:11
4Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă* în câmpii şi strâmtorile, în vâlcele!*Isa 45:2
5Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea, căci gura Domnului a vorbit.”
6Un glas zice: „Strigă!” Şi eu am răspuns: „Ce să strig?” „Orice* făptură este ca iarba şi toată strălucirea ei, ca floarea de pe câmp.*Iov 14:2; Ps 90:5; Ps 102:11; Ps 103:15; Iac 1:10; 1 Pet 1:24
7Iarba se usucă, floarea cade când suflă vântul* Domnului peste ea.” În adevăr, poporul este ca iarba:*Ps 103:16
8iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul* Dumnezeului nostru rămâne în veac.*Ioan 12:34; 1 Pet 1:25
9Suie-te pe un munte înalt, ca să vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme şi spune cetăţilor lui Iuda: „Iată Dumnezeul vostru!”
10Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi porunceşte cu braţul* Lui. Iată că plata** este cu El şi răsplătirile vin înaintea Lui.*Isa 59:16 **Isa 62:11; Apoc 22:12
11El Îşi va paşte* turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează.*Isa 49:10; Ezec 34:23; Ezec 37:24; Ioan 10:11; Evr 13:20; 1 Pet 2:25; 1 Pet 5:4; Apoc 7:17
12Cine* a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile, cu cumpăna?*Prov 30:4
13Cine* a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a luminat cu sfaturile lui?*Iov 21:22; Iov 36:22; Iov 36:23; Rom 11:34; 1 Cor 2:16
14Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învăţătură? Cine L-a învăţat cărarea dreptăţii? Cine L-a învăţat înţelepciunea şi I-a făcut cunoscută calea priceperii?
15Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca un bob de nisip.
16Libanul n-ajunge pentru foc şi dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot.
17Toate neamurile sunt ca o nimica* înaintea Lui, nu sunt decât** nimicnicie şi deşertăciune.*Dan 4:35 **Ps 62:9
18Cu cine voiţi să asemănaţi* pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?*Isa 40:25; Isa 46:5; Fapte 17:29
19Meşterul* toarnă idolul şi argintarul îl îmbracă cu aur şi-i toarnă lănţişoare de argint.*Isa 41:6; Isa 41:7; Isa 44:12; Ier 10:3
20Iar cine este sărac alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca* să facă un idol care să nu se clatine.*Isa 41:7; Ier 10:4
21Nu* ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-aţi gândit niciodată la întemeierea pământului?*Ps 19:1; Fapte 14:17; Rom 1:19; Rom 1:20
22El şade deasupra cercului pământului şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde* cerurile ca o maramă subţire şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.*Iov 9:8; Ps 104:2; Isa 42:5; Isa 44:24; Isa 51:13; Ier 10:12
23El preface într-o nimica pe voievozi* şi face o nimica din judecătorii pământului.*Iov 12:21; Ps 107:40
24De-abia sunt sădiţi, de-abia sunt semănaţi, de-abia li s-a înrădăcinat tulpina în pământ, şi El suflă peste ei de se usucă şi un vârtej îi ia ca pe nişte paie.
25„Cu* cine Mă veţi asemăna, ca să fiu deopotrivă cu el?”, zice Cel Sfânt.*Isa 40:18
26Ridicaţi-vă ochii în sus şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă* pe toate pe nume; aşa de mare e puterea şi tăria Lui, că una nu lipseşte.*Deut 4:15; Ps 147:4
27Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu”?
28Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea* Lui nu poate fi pătrunsă.*Ps 147:5; Rom 11:33
29El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.
30Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină,
31dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc* puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.*Ps 103:5