1Omul născut din femeie are viaţa scurtă, dar plină* de necazuri.*Iov 5:7; Ecl 2:23
2Se naşte* şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră.*Iov 8:9; Ps 90:5; Ps 90:6; Ps 90:9; Ps 102:11; Ps 103:15; Ps 144:4; Isa 40:6; Iac 1:10; Iac 1:11; Iac 4:14; 1 Pet 1:24
3Şi asupra lui* ai Tu ochiul deschis! Şi pe mine mă tragi** la judecată cu Tine!*Ps 144:3 **Ps 143:2
4Cum ar putea* să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul.*Gen 5:3; Ps 51:5; Ioan 3:6; Rom 5:12; Efes 2:3
5Dacă* zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,*Iov 7:1
6întoarce-Ţi* măcar privirile de la el şi dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriaşul** la sfârşitul zilei.*Iov 7:16; Iov 7:19; Iov 10:20; Ps 39:13 **Iov 7:1
7Un copac şi tot are nădejde, căci, când este tăiat*, odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari.*Iov 14:14
8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în ţărână,
9înverzeşte iarăşi de mirosul apei şi dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când îşi dă sufletul, unde mai este?
11Cum pier apele din lacuri şi cum seacă şi se usucă râurile,
12aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală; cât* vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă şi nu se mai scoală din somnul lui.*Ps 102:26; Isa 51:6; Isa 65:17; Isa 66:22; Fapte 3:21; Rom 8:20; 2 Pet 3:7; 2 Pet 3:10; 2 Pet 3:11; Apoc 20:11; Apoc 21:1
13Ah, de m-ai ascunde în Locuinţa morţilor, de m-ai acoperi până-Ţi va trece mânia şi de mi-ai rândui o vreme când Îţi vei aduce iarăşi aminte de mine!
14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aş* mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până** mi se va schimba starea în care mă găsesc.*Iov 13:15 **Iov 14:7
15Atunci m-ai* chema şi Ţi-aş răspunde şi Ţi-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.*Iov 13:22
16Dar astăzi îmi numeri* paşii, ai ochiul asupra păcatelor mele;*Iov 10:6; Iov 10:14; Iov 13:27; Iov 31:4; Iov 34:21; Ps 56:8; Ps 139:1; Prov 5:21; Ier 32:19
17călcările mele de lege* sunt pecetluite într-un mănunchi şi născoceşti fărădelegi în sarcina mea.*Deut 32:34; Osea 13:12
18Cum se prăbuşeşte muntele şi piere, cum piere stânca din locul ei,
19cum este mâncată piatra de ape şi cum este luat pământul de râu, aşa nimiceşti Tu nădejdea omului.
20Îl urmăreşti întruna şi se duce; Îi schimonoseşti faţa şi apoi îi dai drumul.
21De ajung fiii lui la cinste, el* nu ştie nimic; de sunt înjosiţi, habar n-are.*Ecl 9:5; Isa 63:16
22Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”