1Ce vom zice dar că a căpătat, prin puterea lui, strămoșul nostru Avraam*? *Isa 51:2; Mat 3:9; Ioan 8:33; Ioan 8:39; 2 Cor 11:22
2Dacă Avraam a fost socotit neprihănit* prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu. *Rom 3:20; Rom 3:27; Rom 3:28
3Căci ce zice Scriptura? „Avraam* a crezut pe Dumnezeu, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” *Gen 15:6; Gal 3:6; Iac 2:23
4Însă, celui* ce lucrează, plata cuvenită lui i se socotește nu ca un har, ci ca ceva datorat; *Rom 11:6
5pe când celui ce nu lucrează, ci crede în Cel ce socotește pe păcătos neprihănit*, credința pe care o are el îi este socotită ca neprihănire. *Ios 24:2
6Tot astfel și David numește fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socotește neprihănit.
7„Ferice*”, zice el, „de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! *Ps 32:1; Ps 32:2
8Ferice de omul căruia nu-i ține Domnul în seamă păcatul!”
9Fericirea aceasta este numai pentru cei tăiați împrejur sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem că lui Avraam credința „i-a fost socotită ca neprihănire”.
10Dar cum i-a fost socotită? După sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur.
11Apoi, a* primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri pe care o căpătase prin credință când era netăiat împrejur. Și aceasta, pentru ca să** fie tatăl tuturor celor care cred, măcar că nu sunt tăiați împrejur; ca, adică, să li se socotească și lor neprihănirea aceasta *Gen 17:10 **Luca 19:9; Rom 4:12; Rom 4:16; Gal 3:7
12și pentru ca să fie și tatăl celor tăiați împrejur, adică al acelora care nu numai că sunt tăiați împrejur, dar și calcă pe urmele credinței aceleia pe care o avea tatăl nostru Avraam când nu era tăiat împrejur.
13În adevăr, făgăduința făcută lui Avraam sau seminței lui, că va moșteni* lumea, n-a fost făcută pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihăniri care se capătă prin credință. *Gen 17:4; Gal 3:29
14Căci*, dacă moștenitori sunt cei ce se țin de Lege, credința este zadarnică și făgăduința este nimicită, *Gal 3:18
15pentru că Legea* aduce mânie; și unde nu este o lege, acolo nu este nici călcare de lege. *Rom 3:20; Rom 5:13; Rom 5:20; Rom 7:8; Rom 7:10; Rom 7:11; 1 Cor 15:56; 2 Cor 3:7; 2 Cor 3:9; Gal 3:10; Gal 3:19; 1 Ioan 3:4
16De aceea, moștenitori sunt cei ce se fac prin credință, pentru ca să fie prin har*, și pentru ca** făgăduința să fie chezășuită pentru toată sămânța lui Avraam: nu numai pentru sămânța aceea care este sub Lege, ci și pentru sămânța aceea care† are credința lui Avraam, tatăl nostru al tuturor, *Rom 3:24 **Gal 3:22 †Isa 51:2; Rom 9:8
17după cum este scris: „Te-am* rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care** înviază morții și care cheamă lucrurile† care nu sunt ca și cum ar fi. *Gen 17:5 **Rom 8:11; Efes 2:1; Efes 2:5 †Rom 9:26; 1 Cor 1:28; 1 Pet 2:10
18Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după cum i se spusese: „Așa* va fi sămânța ta.” *Gen 15:5
19Și, fiindcă n-a fost slab în credință, el nu s-a* uitat la trupul său, care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. *Gen 17:17; Gen 18:11; Evr 11:11; Evr 11:12
20El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin necredință, ci, întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu,
21deplin încredințat că El ce făgăduiește poate* să și împlinească. *Ps 115:3; Luca 1:37; Luca 1:45; Evr 11:19
22De aceea, credința aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire”.
23Dar nu* numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”, *Rom 15:4; 1 Cor 10:6; 1 Cor 10:11
24ci este scris și pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă, celor ce credem în Cel* ce a înviat din morți pe Isus Hristos, Domnul nostru, *Fapte 2:24; Fapte 13:30
25care* a fost dat din pricina fărădelegilor noastre și a înviat** din pricină că am fost socotiți neprihăniți. *Isa 53:5; Isa 53:6; Rom 3:25; Rom 5:6; Rom 8:32; 2 Cor 5:21; Gal 1:4; Evr 9:28; 1 Pet 2:24; 1 Pet 3:18 **1 Cor 15:17; 1 Pet 1:21