1În clipa aceea*, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”*Marc 9:33; Luca 9:46; Luca 22:24
2Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
3şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă* nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.*Ps 131:2; Mat 19:14; Marc 10:14; Luca 18:16; 1 Cor 14:20; 1 Pet 2:2
4De aceea, oricine* se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.*Mat 20:27; Mat 23:11
5Şi oricine* va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.*Mat 10:42; Luca 9:48
6Dar* pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.*Marc 9:42; Luca 17:1; Luca 17:2
7Vai de lume, din pricina prilejurilor* de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai** de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!*Luca 17:1; 1 Cor 11:19 **Mat 26:24
8Acum, dacă* mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.*Mat 5:29; Mat 5:30; Marc 9:43; Marc 9:45
9Şi, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.
10Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii* lor în ceruri văd** pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.*Ps 34:7; Zah 13:7; Evr 1:14 **Estera 1:14; Luca 1:19
11Fiindcă* Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.*Luca 9:56; Luca 19:10; Ioan 3:17; Ioan 12:47
12Ce* credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?*Luca 15:4
13Şi* , dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.*Lev 19:17; Luca 17:3
14Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.
15Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai* câştigat pe fratele tău.*Iac 5:20; 1 Pet 3:1
16Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă* să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.*Deut 17:6; Deut 19:15; Ioan 8:17; 2 Cor 13:1; Evr 10:28
17Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân* şi ca un vameş.*Rom 16:17; 1 Cor 5:9; 2 Tes 3:6; 2 Tes 3:14; 2 Ioan 1:10
18Adevărat vă spun că orice* veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.*Mat 16:19; Ioan 20:23; 1 Cor 5:4
19Vă* mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi** dat de Tatăl Meu, care este în ceruri.*Mat 5:24 **1 Ioan 3:22; 1 Ioan 5:14
20Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în1 Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”
21Atunci, Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până* la şapte ori?”*Luca 17:4
22Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci* până la şaptezeci de ori câte şapte.*Mat 6:14; Marc 11:25; Col 3:13
23De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.
24A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni2 .
25Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l* vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.*2 Imp 4:1; Neem 5:8
26Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.’
27Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: ‘Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.’
29Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.’
30Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă până va plăti datoria.
31Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?’
34Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora.
35Tot aşa* vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”*Prov 21:13; Mat 6:12; Marc 11:26; Iac 2:13