1Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage* necurmat şi să nu se lase.*Luca 11:5; Luca 21:36; Rom 12:12; Efes 6:18; Col 4:2; 1 Tes 5:17
2El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el şi-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâşul meu.’
4Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, şi-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5totuşi, pentru că* văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’”*Luca 11:8
6Domnul a adăugat: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept?
7Şi Dumnezeu* nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?*Apoc 6:10
8Vă spun că* le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”*Evr 10:37; 2 Pet 3:8; 2 Pet 3:9
9A mai spus şi pilda aceasta pentru unii care* se încredeau în ei înşişi că sunt neprihăniţi şi dispreţuiau pe ceilalţi.*Luca 10:29; Luca 16:15
10„Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş.
11Fariseul stătea* în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule** , Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta.*Ps 135:2 **Isa 1:15; Isa 58:2; Apoc 3:17
12Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’
13Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’
14Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci* oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.”*Iov 22:29; Mat 23:12; Luca 14:11; Iac 4:6; 1 Pet 5:5; 1 Pet 5:6
15I-au* adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.*Mat 19:13; Marc 10:13
16Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a* unora ca ei.*1 Cor 14:20; 1 Pet 2:2
17Adevărat* vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea.”*Marc 10:15
18Un* fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”*Mat 19:16; Marc 10:17
19„Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.
20Ştii poruncile: ‘Să* nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti** pe tatăl tău şi pe mama ta.’”*Exod 20:12; Exod 20:16; Deut 5:16; Deut 5:20; Rom 13:9 **Efes 6:2; Col 3:20
21„Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea.”
22Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde* tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”*Mat 6:19; Mat 6:20; Mat 19:21; 1 Tim 6:19
23Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat.
24Isus a văzut că s-a întristat de tot şi a zis: „Cât* de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!*Prov 11:28; Mat 19:23; Marc 10:23
25Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?”
27Isus a răspuns: „Ce* este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.”*Ier 32:17
28Atunci*, Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul şi Te-am urmat.”*Mat 19:27; Zah 8:6; Mat 19:26; Luca 1:37
29Şi Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni* care să-şi fi lăsat casa sau nevasta sau fraţii sau părinţii sau copiii pentru Împărăţia lui Dumnezeu*Deut 33:9
30şi să* nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa veşnică.”*Iov 42:10
31Isus* a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.*Mat 16:21; Mat 17:22; Mat 20:17; Marc 10:32
32Căci va* fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa*Mat 27:2; Luca 23:1; Ioan 18:28; Fapte 3:13
33şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
34Ei* n-au înţeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei şi nu pricepeau ce le spunea Isus.*Marc 9:32; Luca 2:50; Luca 9:45; Ioan 10:6; Ioan 12:16
35Pe* când Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lângă drum şi cerşea.*Mat 20:29; Marc 10:46
36Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este.
37I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.”
38Şi el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el ţipa şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
40Isus S-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El şi, după ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41„Ce vrei să-ţi fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.”
42Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi vederea. Credinţa* ta te-a mântuit.”*Luca 17:19
43Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers* după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.*Luca 5:26; Fapte 4:21; Fapte 11:18