1Iefta*, Galaaditul, era un om viteaz**. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta.*Evr 11:32 **Jud 6:12; 2 Imp 5:1
2Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.”
3Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni* fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el.*Jud 9:4; 1 Sam 22:2
4După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
5Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob.
6Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră şi să batem pe fiii lui Amon.”
7Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât* voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum, când sunteţi în strâmtorare?”*Gen 26:27
8Bătrânii* Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem** la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia† noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”*Jud 10:18 **Luca 17:4 †Jud 10:18
9Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”
10Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul* să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.”*Ier 42:5
11Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie*, şi Iefta a spus din nou înaintea** Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.*Jud 11:8 **Jud 10:17; Jud 20:1; 1 Sam 10:17; 1 Sam 11:15
12Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?”
13Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că* Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc** şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.”*Num 21:24 **Gen 32:22
14Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon
15ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: ‘Israel* n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.*Deut 2:9; Deut 2:19
16Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers* în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades**.*Num 14:25; Deut 1:40; Ios 5:6 **Num 13:26; Num 20:1; Deut 1:46
17Atunci, Israel a trimis* soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta.» Dar** împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la† Cades.*Num 20:14 **Num 20:18; Num 20:21 †Num 20:1
18Apoi a mers prin pustie, a ocolit* ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit** la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât† dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului.*Num 21:4; Deut 2:1 **Num 21:11 †Num 21:13; Num 22:36
19Israel a trimis* soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin** ţara ta până la locul spre care mergem.»*Num 21:21; Deut 2:26 **Num 21:22; Deut 2:27
20Dar Sihon* n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat şi a luptat împotriva lui Israel.*Num 21:23; Deut 2:32
21Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut*. Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta.*Num 21:24; Num 21:25; Deut 2:33; Deut 2:34
22Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor*, de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan.*Deut 2:36
23Şi acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpâneşti ţara?
24Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş*, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul** Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?*Num 21:29; 1 Imp 11:7; Ier 48:7 **Deut 9:4; Deut 9:5; Deut 18:12; Ios 3:10
25Eşti tu mai bun decât Balac*, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?*Num 22:2; Ios 24:9
26Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon* şi în satele din jurul lui, la Aroer** şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?*Num 21:25 **Deut 2:36
27Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece* lucrul acesta. El să fie astăzi judecător** între fiii lui Israel şi fiii lui Amon.’”*Gen 18:25 **Gen 16:5; Gen 31:53; 1 Sam 24:12; 1 Sam 24:15
28Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
29Duhul* Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.*Jud 3:10
30Iefta a făcut o juruinţă* Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,*Gen 28:20; 1 Sam 1:11
31oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va* fi închinat Domnului şi-l voi** aduce ca ardere-de-tot.”*Lev 27:2; Lev 27:3; 1 Sam 1:11; 1 Sam 1:28; 1 Sam 2:18 **Ps 66:13; Lev 27:11; Lev 27:12
32Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre* Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel.*Ezec 27:17
34Iefta s-a întors acasă la Miţpa*. Şi iată că fiică-sa** i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată.*Jud 10:17; Jud 11:11 **Exod 15:20; 1 Sam 18:6; Ps 68:25; Ier 31:4
35Cum a văzut-o, el şi-a rupt* hainele şi a zis: „Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o** juruinţă Domnului şi n-o pot† întoarce.”*Gen 37:29; Gen 37:34 **Ecl 5:2 †Num 30:2; Ps 15:4; Ecl 5:4; Ecl 5:5
36Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi* potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum, când** Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.”*Num 30:2 **2 Sam 18:19; 2 Sam 18:31
37Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.”
38El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi.
39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit* cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul*Jud 11:31; 1 Sam 1:22; 1 Sam 1:24; 1 Sam 2:18
40că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.