1Iefta*, Galaaditul, era un om viteaz**. El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. *Evr 11:32 **Jud 6:12; 2 Imp 5:1
2Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta și i-au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci ești fiul unei alte femei.”
3Și Iefta a fugit de la frații lui și a locuit în țara Tob. Niște oameni* fără căpătâi s-au strâns la Iefta și făceau plimbări cu el. *Jud 9:4; 1 Sam 22:2
4După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel.
5Și pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din țara Tob.
6Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră și să batem pe fiii lui Amon.”
7Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-ați urât* voi și nu m-ați izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniți la mine acum, când sunteți în strâmtorare?” *Gen 26:27
8Bătrânii* Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem** la tine acum ca să mergi cu noi, să bați pe fiii lui Amon și să fii căpetenia† noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” *Jud 10:18 **Luca 17:4 †Jud 10:18
9Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să bat pe fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?”
10Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul* să ne audă și să judece dacă nu vom face ce spui.” *Ier 42:5
11Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui și l-a așezat căpetenie*, și Iefta a spus din nou înaintea** Domnului, la Mițpa, toate cuvintele pe care le rostise. *Jud 11:8 **Jud 10:17; Jud 20:1; 1 Sam 10:17; 1 Sam 11:15
12Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva țării mele?”
13Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că* Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe țara mea, de la Arnon până la Iaboc** și Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” *Num 21:24 **Gen 32:22
14Iefta a trimis iarăși soli împăratului fiilor lui Amon
15ca să-i spună: „Așa vorbește Iefta: ‘Israel* n-a pus mâna pe țara Moabului, nici pe țara fiilor lui Amon. *Deut 2:9; Deut 2:19
16Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers* în pustie până la Marea Roșie și a ajuns la Cades**. *Num 14:25; Deut 1:40; Ios 5:6 **Num 13:26; Num 20:1; Deut 1:46
17Atunci, Israel a trimis* soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin țara ta.» Dar** împăratul Edomului n-a voit. A trimis și la împăratul Moabului, și nici el n-a vrut. Și Israel a rămas la† Cades. *Num 20:14 **Num 20:18; Num 20:21 †Num 20:1
18Apoi a mers prin pustie, a ocolit* țara Edomului și țara Moabului și a venit** la răsăritul țării Moabului; au tăbărât† dincolo de Arnon, fără să intre pe ținutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. *Num 21:4; Deut 2:1 **Num 21:11 †Num 21:13; Num 22:36
19Israel a trimis* soli lui Sihon, împăratul amoriților, împăratul Hesbonului. Și Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin** țara ta până la locul spre care mergem.» *Num 21:21; Deut 2:26 **Num 21:22; Deut 2:27
20Dar Sihon* n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ținutul lui, și-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat și a luptat împotriva lui Israel. *Num 21:23; Deut 2:32
21Domnul Dumnezeul lui Israel a dat pe Sihon și pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut*. Israel a pus mâna pe toată țara amoriților care erau așezați în țara aceasta. *Num 21:24; Num 21:25; Deut 2:33; Deut 2:34
22Au pus mâna pe tot ținutul amoriților*, de la Arnon până la Iaboc și de la pustie până la Iordan. *Deut 2:36
23Și acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a izgonit pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpânești țara?
24Oare ce-ți dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoș*, nu vei stăpâni? Și tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul** Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim? *Num 21:29; 1 Imp 11:7; Ier 48:7 **Deut 9:4; Deut 9:5; Deut 18:12; Ios 3:10
25Ești tu mai bun decât Balac*, fiul lui Țipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? *Num 22:2; Ios 24:9
26Iată că sunt trei sute de ani de când locuiește Israel la Hesbon* și în satele din jurul lui, la Aroer** și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-ați luat în tot timpul acesta? *Num 21:25 **Deut 2:36
27Eu nu te-am supărat deloc, și rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece* lucrul acesta. El să fie astăzi judecător** între fiii lui Israel și fiii lui Amon.’” *Gen 18:25 **Gen 16:5; Gen 31:53; 1 Sam 24:12; 1 Sam 24:15
28Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.
29Duhul* Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul și Manase; a trecut la Mițpe, în Galaad, și din Mițpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. *Jud 3:10
30Iefta a făcut o juruință* Domnului și a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, *Gen 28:20; 1 Sam 1:11
31oricine va ieși pe porțile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va* fi închinat Domnului și-l voi** aduce ca ardere-de-tot.” *Lev 27:2; Lev 27:3; 1 Sam 1:11; 1 Sam 1:28; 1 Sam 2:18 **Ps 66:13; Lev 27:11; Lev 27:12
32Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon și Domnul i-a dat în mâinile lui.
33Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre* Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăți, și până la Abel-Cheramim. Și fiii lui Amon au fost smeriți înaintea copiilor lui Israel. *Ezec 27:17
34Iefta s-a întors acasă la Mițpa*. Și iată că fiică-sa** i-a ieșit înainte cu timpane și jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii și nici altă fată. *Jud 10:17; Jud 11:11 **Exod 15:20; 1 Sam 18:6; Ps 68:25; Ier 31:4
35Cum a văzut-o, el și-a rupt* hainele și a zis: „Ah, fata mea, adânc mă lovești și mă tulburi! Am făcut o** juruință Domnului și n-o pot† întoarce.” *Gen 37:29; Gen 37:34 **Ecl 5:2 †Num 30:2; Ps 15:4; Ecl 5:4; Ecl 5:5
36Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruință Domnului, fă-mi* potrivit cu ceea ce ți-a ieșit din gură, acum, când** Domnul te-a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon.” *Num 30:2 **2 Sam 18:19; 2 Sam 18:31
37Și ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă cobor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele.”
38El a răspuns: „Du-te!” Și a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarășele ei și și-a plâns fecioria pe munți.
39După cele două luni, s-a întors la tatăl ei și el a împlinit* cu ea juruința pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul *Jud 11:31; 1 Sam 1:22; 1 Sam 1:24; 1 Sam 2:18
40că, în toți anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.