1Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină* de necazuri. *Iov 5:7; Ecl 2:23
2Se naște* și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră. *Iov 8:9; Ps 90:5; Ps 90:6; Ps 90:9; Ps 102:11; Ps 103:15; Ps 144:4; Isa 40:6; Iac 1:10; Iac 1:11; Iac 4:14; 1 Pet 1:24
3Și asupra lui* ai Tu ochiul deschis! Și pe mine mă tragi** la judecată cu Tine! *Ps 144:3 **Ps 143:2
4Cum ar putea* să iasă dintr-o ființă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul. *Gen 5:3; Ps 51:5; Ioan 3:6; Rom 5:12; Efes 2:3
5Dacă* zilele lui sunt hotărâte, dacă i-ai numărat lunile, dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, *Iov 7:1
6întoarce-Ți* măcar privirile de la el și dă-i răgaz, să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul** la sfârșitul zilei. *Iov 7:16; Iov 7:19; Iov 10:20; Ps 39:13 **Iov 7:1
7Un copac și tot are nădejde, căci, când este tăiat*, odrăslește din nou și iar dă lăstari. *Iov 14:14
8Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ, când îi piere trunchiul în țărână,
9înverzește iarăși de mirosul apei și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.
10Dar omul, când moare, rămâne întins. Omul, când își dă sufletul, unde mai este?
11Cum pier apele din lacuri și cum seacă și se usucă râurile,
12așa se culcă și omul și nu se mai scoală; cât* vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă și nu se mai scoală din somnul lui. *Ps 102:26; Isa 51:6; Isa 65:17; Isa 66:22; Fapte 3:21; Rom 8:20; 2 Pet 3:7; 2 Pet 3:10; 2 Pet 3:11; Apoc 20:11; Apoc 21:1
13Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților, de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia și de mi-ai rândui o vreme când Îți vei aduce iarăși aminte de mine!
14Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze, aș* mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până** mi se va schimba starea în care mă găsesc. *Iov 13:15 **Iov 14:7
15Atunci m-ai* chema și Ți-aș răspunde și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale. *Iov 13:22
16Dar astăzi îmi numeri* pașii, ai ochiul asupra păcatelor mele; *Iov 10:6; Iov 10:14; Iov 13:27; Iov 31:4; Iov 34:21; Ps 56:8; Ps 139:1; Prov 5:21; Ier 32:19
17călcările mele de lege* sunt pecetluite într-un mănunchi și născocești fărădelegi în sarcina mea. *Deut 32:34; Osea 13:12
18Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,
19cum este mâncată piatra de ape și cum este luat pământul de râu, așa nimicești Tu nădejdea omului.
20Îl urmărești întruna și se duce; Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.
21De ajung fiii lui la cinste, el* nu știe nimic; de sunt înjosiți, habar n-are. *Ecl 9:5; Isa 63:16
22Numai pentru el simte durere în trupul lui, numai pentru el simte întristare în sufletul lui.”