1Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!” Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel:
2„Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei,
3căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînțelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculți cu îngăduință.
4Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu.
5Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă* a religiei noastre. *Fapte 22:3; Fapte 23:6; Fapte 24:15; Fapte 24:21; Fil 3:5
6Și* acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței** pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri *Fapte 23:6 **Gen 3:15; Gen 22:18; Gen 26:4; Gen 49:10; Deut 18:15; 2 Sam 7:12; Ps 132:11; Isa 4:2; Isa 7:14; Isa 9:6; Isa 40:10; Ier 23:5; Ier 33:14; Ezec 34:23; Ezec 37:24; Dan 9:24; Mica 7:20; Fapte 13:32; Rom 15:8; Tit 2:13
7și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece* seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi** și noapte. Pentru această nădejde†, împărate, sunt pârât eu de iudei! *Iac 1:1 **Luca 2:37; 1 Tes 3:10; 1 Tim 5:5 †Fil 3:11
8Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții?
9Și* eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, *Ioan 16:2; 1 Tim 1:13
10și așa* am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la** preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. *Fapte 8:3; Gal 1:13 **Fapte 9:14; Fapte 9:21; Fapte 22:5
11I-am pedepsit adesea în toate sinagogile* și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine. *Fapte 22:19
12În* acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. *Fapte 9:3; Fapte 22:6
13Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui.
14Am căzut cu toții la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș.’
15‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.
16Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca* să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. *Fapte 22:15
17Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la* care te trimit, *Fapte 22:21
18ca să* le deschizi ochii, să** se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și sㆠprimească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea†† împreună cu cei*† sfințiți.’ *Isa 35:5; Isa 42:7; Luca 1:79; Ioan 8:12; 2 Cor 4:4; Efes 1:18; 1 Tes 5:5 **2 Cor 6:14; Efes 4:18; Efes 5:8; Col 1:13; 1 Pet 2:9; 1 Pet 2:25 †Luca 1:77 ††Efes 1:11; Col 1:12 *†Fapte 20:32
19De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești.
20Ci am* propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte** vrednice de pocăința lor. *Fapte 9:20; Fapte 9:22; Fapte 9:29; Fapte 11:26; Fapte 13:14; Fapte 13:16 **Mat 3:8
21Iată de ce au pus iudeii* mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. *Fapte 21:30; Fapte 21:31
22Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce* au spus prorocii și Moise** că are să se întâmple, *Luca 24:27; Luca 24:44; Fapte 24:14; Fapte 28:23; Rom 3:21 **Ioan 5:46
23și anume că* Hristosul trebuie să pătimească și că**, după ce va fi Cel dintâi din învierea morților, va† vesti lumină norodului și neamurilor.” *Luca 24:26; Luca 24:46 **1 Cor 15:20; Col 1:18; Apoc 1:5 †Luca 2:32
24Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești* nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie.” *2 Imp 9:11; Ioan 10:20; 1 Cor 1:23; 1 Cor 2:13; 1 Cor 2:14; 1 Cor 4:10
25„Nu sunt nebun, preaalesule Festus”, a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite.
26Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț!
27Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi.”
28Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!”
29„Fie curând*, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.” *1 Cor 7:7
30Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat.
31Și când au plecat, ziceau* unii către alții: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare.” *Fapte 23:9; Fapte 23:29; Fapte 25:25
32Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă* n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar.” *Fapte 25:11