1De aceea, să lăsăm* adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvârșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte** și a credinței în Dumnezeu, *Fil 3:12; Evr 5:12 **Evr 9:14
2învățătura despre* botezuri, despre** punerea mâinilor, despre învierea morților† și despre†† judecata veșnică. *Fapte 19:4; Fapte 19:5 **Fapte 8:14; Fapte 19:6 †Fapte 17:31; Fapte 17:32 ††Fapte 24:25; Rom 2:16
3Și vom face lucrul acesta, dacă* va voi Dumnezeu. *Fapte 18:21; 1 Cor 4:19
4Căci cei ce au fost luminați* odată și au gustat darul** ceresc și s-au făcut părtași† Duhului Sfânt *Mat 12:31; Mat 12:32; Evr 10:26; 2 Pet 2:20; 2 Pet 2:21; 1 Ioan 5:16 **Evr 10:32 †Ioan 4:10; Ioan 6:32; Efes 2:8
5și au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor*, *Gal 3:2; Gal 3:5; Evr 2:4
6și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși* și aduși la pocăință, fiindcă** ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu și-L dau să fie batjocorit. *Evr 2:5 **Evr 10:29
7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el și rodește o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare* de la Dumnezeu. *Ps 65:10
8Dar*, dacă aduce spini și mărăcini, este lepădat și aproape să fie blestemat și sfârșește prin a i se pune foc. *Isa 5:6
9Măcar că vorbim astfel, preaiubiților, totuși de la voi așteptăm lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.
10Căci* Dumnezeu** nu este nedrept ca să uite osteneala† voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, voi, care ați ajutorat†† și ajutorați pe sfinți. *Prov 14:31; Mat 10:42; Mat 25:40; Ioan 13:20 **Rom 3:4; 2 Tes 1:6; 2 Tes 1:7 †1 Tes 1:3 ††Rom 15:25; 2 Cor 8:4; 2 Cor 9:1; 2 Cor 9:12; 2 Tim 1:18
11Dorim însă ca fiecare* din voi să arate aceeași râvnă, ca să păstreze până la sfârșit o** deplină nădejde, *Evr 3:6; Evr 3:14 **Col 2:2
12așa încât să nu vă leneviți, ci să călcați pe urmele celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc* făgăduințele. *Evr 10:36
13Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduința, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a* jurat pe Sine Însuși *Gen 22:16; Gen 22:17; Ps 105:9; Luca 1:73
14și a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta și îți voi înmulți foarte mult sămânța.”
15Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a dobândit făgăduința.
16Oamenii, ce-i drept, obișnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul* este o chezășie care pune capăt oricărei neînțelegeri dintre ei. *Exod 22:11
17De aceea și Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moștenitorilor* făgăduinței nestrămutarea** hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, *Evr 11:9 **Rom 11:29
18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba și în care este cu neputință ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă* înainte, *Evr 12:1
19pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare și neclintită, care* pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, *Lev 16:15; Evr 9:7
20unde* Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut** „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. *Evr 4:14; Evr 8:1; Evr 9:24 **Evr 3:1; Evr 5:6; Evr 5:10; Evr 7:17