1De aceea, să lăsăm* adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte** şi a credinţei în Dumnezeu,*Fil 3:12; Evr 5:12 **Evr 9:14
2învăţătura despre* botezuri, despre** punerea mâinilor, despre învierea morţilor† şi despre†† judecata veşnică.*Fapte 19:4; Fapte 19:5 **Fapte 8:14; Fapte 19:6 †Fapte 17:31; Fapte 17:32 ††Fapte 24:25; Rom 2:16
3Şi vom face lucrul acesta, dacă* va voi Dumnezeu.*Fapte 18:21; 1 Cor 4:19
4Căci cei ce au fost luminaţi* odată şi au gustat darul** ceresc şi s-au făcut părtaşi† Duhului Sfânt*Mat 12:31; Mat 12:32; Evr 10:26; 2 Pet 2:20; 2 Pet 2:21; 1 Ioan 5:16 **Evr 10:32 †Ioan 4:10; Ioan 6:32; Efes 2:8
5şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor*,*Gal 3:2; Gal 3:5; Evr 2:4
6şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi* şi aduşi la pocăinţă, fiindcă** ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.*Evr 2:5 **Evr 10:29
7Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare* de la Dumnezeu.*Ps 65:10
8Dar*, dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.*Isa 5:6
9Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea.
10Căci* Dumnezeu** nu este nedrept ca să uite osteneala† voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat†† şi ajutoraţi pe sfinţi.*Prov 14:31; Mat 10:42; Mat 25:40; Ioan 13:20 **Rom 3:4; 2 Tes 1:6; 2 Tes 1:7 †1 Tes 1:3 ††Rom 15:25; 2 Cor 8:4; 2 Cor 9:1; 2 Cor 9:12; 2 Tim 1:18
11Dorim însă ca fiecare* din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o** deplină nădejde,*Evr 3:6; Evr 3:14 **Col 2:2
12aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc* făgăduinţele.*Evr 10:36
13Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, S-a* jurat pe Sine Însuşi*Gen 22:16; Gen 22:17; Ps 105:9; Luca 1:73
14şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa.”
15Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa.
16Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul* este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei.*Exod 22:11
17De aceea şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor* făgăduinţei nestrămutarea** hotărârii Lui, a venit cu un jurământ,*Evr 11:9 **Rom 11:29
18pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă* înainte,*Evr 12:1
19pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care* pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,*Lev 16:15; Evr 9:7
20unde* Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut** „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.*Evr 4:14; Evr 8:1; Evr 9:24 **Evr 3:1; Evr 5:6; Evr 5:10; Evr 7:17