1O femeie dintre nevestele fiilor* prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit şi ştii că robul tău se temea de Domnul; şi cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doi** copii ai mei şi să-i facă robi.”*1 Imp 20:35 **Lev 25:39; Mat 18:25
2Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?” Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn.”
3Şi el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toţi vecinii tăi, vase goale, şi nu cere* puţine.*2 Imp 3:16
4Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase şi pune deoparte pe cele pline.”
5Atunci, ea a plecat de la el. A închis uşa după ea şi după copiii ei; ei îi apropiau vasele şi ea turna din untdelemn în ele.
6Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas.” Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas.” Şi n-a mai curs untdelemn.
7Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Şi el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu şi fiii tăi.”
8Într-o zi, Elisei trecea prin Sunem*. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.*Ios 19:18
9Ea a zis bărbatului ei: „Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu.
10Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi.”
11Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo.
12El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit înaintea lui.
13Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?’” Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu.”
14Şi el a zis: „Ce să fac pentru ea?” Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu şi bărbatul ei este bătrân.”
15Şi el a zis: „Cheam-o!” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la uşă.
16Elisei i-a zis: „La anul*, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.” Şi ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi** pe roaba ta!”*Gen 18:10; Gen 18:14 **2 Imp 4:28
17Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.
18Copilul s-a făcut mare. Şi, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători,
19a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!” Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!”
20Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază şi apoi a murit.
21Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit.
22A chemat pe bărbatul ei şi a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu şi apoi mă voi întoarce.”
23Şi el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.” Ea a răspuns: „Fii pe pace!”
24Apoi a pus şaua pe măgăriţă şi a zis slujitorului său: „Mână şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune.”
25Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele* Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea!*2 Imp 2:25
26Acum, aleargă dar înaintea ei şi spune-i: ‘Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?’” Ea a răspuns: „Bine.”
27Şi, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.”
28Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis* eu: ‘Nu mă amăgi’?”*2 Imp 4:16
29Şi Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ţi* mijlocul, ia toiagul meu în mână şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi** de sănătate şi, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul† meu pe faţa copilului.”*1 Imp 18:46; 2 Imp 9:1 **Luca 10:4 †Exod 7:19; Exod 14:16; 2 Imp 2:8; 2 Imp 2:14; Fapte 19:12
30Mama copilului a zis: „Viu* este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” Şi el s-a sculat şi a mers după ea.*2 Imp 2:2
31Ghehazi le-o luase înainte şi pusese toiagul pe faţa copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta şi a zis: „Copilul nu* s-a trezit.”*Ioan 11:11
32Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.
33Elisei a intrat* şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului.*2 Imp 4:4; Mat 6:6; 1 Imp 17:20
34S-a suit şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui şi s-a întins* peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit.*1 Imp 17:21; Fapte 20:10
35Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins* peste copil. Şi copilul a strănutat** de şapte ori şi a deschis ochii.*1 Imp 17:21 **2 Imp 8:1; 2 Imp 8:5
36Elisei a chemat pe Ghehazi şi a zis: „Cheamă pe sunamită.” Ghehazi a chemat-o şi ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ţi fiul!”
37Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Şi şi-a luat* fiul şi a ieşit afară.*1 Imp 17:23; Evr 11:35
38Elisei s-a întors la Ghilgal*, şi în ţară bântuia o foamete**. Pe când fiii prorocilor şedeau† înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!”*2 Imp 2:1 **2 Imp 8:1 †2 Imp 2:3; Luca 10:39; Fapte 22:3
39Unul din ei a ieşit pe câmp să culeagă verdeţuri; a găsit viţă sălbatică şi a cules din ea curcubete1 sălbatice, până şi-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăţi în oala cu ciorbă, căci nu le cunoştea.
40Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moartea* este în oală!” Şi n-au putut să mănânce.*Exod 10:17
41Elisei a zis: „Luaţi făină.” A aruncat făină* în oală şi a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.” Şi nu mai era nimic vătămător în oală.*Exod 15:25; 2 Imp 2:21; Ioan 9:6
42A venit un om din Baal-Şalişa*. A adus** pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, şi anume douăzeci de pâini de orz şi spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce.”*1 Sam 9:4 **1 Sam 9:7; 1 Cor 9:11; Gal 6:6
43Slujitorul său a răspuns: „Cum* pot să dau din ele la o sută de inşi?” Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci aşa vorbeşte Domnul: ‘Vor** mânca, şi va mai rămâne.’”*Luca 9:13; Ioan 6:9 **Luca 9:17; Ioan 6:11
44Atunci le-a pus pâinile înainte şi au mâncat şi le-a mai* şi rămas, după cuvântul Domnului.*Mat 14:20; Mat 15:37; Ioan 6:13