Psalmii 142

O cântare a lui David.
O rugăciune făcută când era în peşteră

1Cu glasul meu strig către Domnul, cu glasul meu mă rog către Domnul.

2Îmi vărs* necazul înaintea Lui şi-mi povestesc strâmtorarea înaintea Lui.*Ps 102:1; Isa 26:16

3Când* îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea. Pe** drumul pe care umblu, mi-au întins o cursă.*Ps 143:4 **Ps 140:5

4Aruncă-Ţi* ochii la dreapta şi priveşte! Nimeni** nu mă mai cunoaşte, orice scăpare este pierdută pentru mine, nimănui nu-i pasă de sufletul meu.*Ps 69:20 **Ps 31:11; Ps 88:8; Ps 88:18

5Doamne, către Tine strig şi zic: „Tu* eşti scăparea mea, partea** mea de moştenire pe pământul celor vii.”*Ps 46:1; Ps 91:2 **Ps 16:5; Ps 73:26; Ps 119:57; Plang 3:24 Ps 27:13

6Ia aminte la strigătele mele, căci sunt nenorocit* de tot! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, căci sunt mai tari decât mine!*Ps 116:6

7Scoate-mi sufletul din temniţă, ca să laud Numele Tău! Cei neprihăniţi vor veni să mă înconjoare* când** îmi vei face bine.*Ps 34:2 **Ps 13:6; Ps 119:17

©2022 Lorand.work