1Ferice de omul* care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul** celor batjocoritori,*Prov 4:14; Prov 4:15 **Ps 26:4; Ier 15:17
2ci îşi găseşte plăcerea* în Legea Domnului şi zi şi noapte cugetă la Legea** Lui!*Ps 119:35; Ps 119:47; Ps 119:92 **Ios 1:8; Ps 119:1; Ps 119:97
3El este ca un pom sădit* lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc; tot ce începe duce la bun sfârşit**.*Ier 17:8; Ezec 47:12 **Gen 39:3; Gen 39:23; Ps 128:2; Isa 3:10
4Nu tot aşa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava*, pe care o spulberă vântul.*Iov 21:18; Ps 35:5; Isa 17:13; Isa 29:5; Osea 13:3
5De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii, în adunarea celor neprihăniţi.
6Căci Domnul* cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.*Ps 37:18; Zah 1:7; Ioan 10:14; 2 Tim 2:19