1Adu-Ți* aminte, Doamne, de ce ni s-a întâmplat! Uită-Te și vezi-ne ocara**! *Ps 89:50; Ps 89:51 **Ps 79:4; Plang 2:15
2Moștenirea* noastră a trecut la niște străini, casele noastre, la cei din alte țări! *Ps 79:1
3Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sunt ca niște văduve.
4Apa noastră o bem pe bani, și lemnele noastre trebuie să le plătim.
5Prigonitorii ne urmăresc cu îndârjire* și, când obosim, nu ne dau odihnă. *Deut 28:48; Ier 28:14
6Am întins* mâna spre** Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pâine. *Gen 24:2; Ier 50:15 **Osea 12:1
7Părinții noștri, care au păcătuit*, nu mai** sunt, iar noi le purtăm păcatele. *Ier 31:29; Ezec 18:2 **Gen 42:13; Zah 1:5
8Robii ne* stăpânesc, și nimeni nu ne izbăvește din mâinile lor. *Neem 5:15
9Ne căutăm pâinea cu primejdia vieții noastre, căci ne amenință sabia în pustie.
10Ne arde pielea* ca un cuptor de frigurile foamei. *Iov 30:30; Ps 119:83; Plang 4:8
11Au necinstit* pe femei în Sion, pe fecioare în cetățile lui Iuda. *Isa 13:16; Zah 14:2
12Mai-marii noștri au fost spânzurați de mâinile lor. Bătrânilor nu le-au dat nicio cinste*. *Isa 47:6; Plang 4:16
13Tinerii au fost puși să râșnească* și copiii cădeau sub poverile de lemn. *Jud 16:21
14Bătrânii nu se mai duc la poartă și tinerii au încetat să mai cânte.
15S-a dus bucuria din inimile noastre și jalea a luat locul jocurilor noastre.
16A căzut cununa* de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit! *Iov 19:9; Ps 89:39
17Dacă ne doare* inima, dacă ni s-au întunecat** ochii, *Plang 1:22 **Ps 6:7; Plang 2:11
18este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă șacalii prin el.
19Dar Tu, Doamne, împărățești* pe vecie; scaunul Tău de domnie** dăinuiește din neam în neam! *Ps 9:7; Ps 10:16; Ps 29:10; Ps 90:2; Ps 102:12; Ps 102:26; Ps 102:27; Ps 145:13; Hab 1:12 **Ps 45:6
20Pentru ce* să ne uiți pe vecie și să ne părăsești pentru multă vreme? *Ps 13:1
21Întoarce-ne* la Tine, Doamne, și ne vom întoarce! Dă-ne iarăși zile ca cele de odinioară! *Ps 80:3; Ps 80:7; Ps 80:19; Ier 31:18
22Să ne fi lepădat Tu de tot oare și să Te fi mâniat Tu pe noi peste măsură de mult?