1Iov a luat cuvântul şi a zis:
2„O, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3ar fi mai grele decât nisipul* mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!*Prov 27:3
4Căci* săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, sufletul meu le suge otrava şi groaza** Domnului bagă fiori în mine!*Ps 38:2 **Ps 88:15; Ps 88:16
5Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă? Mugeşte boul când are de mâncare?
6Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?
7Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating, acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă ea!
8O, de mi s-ar asculta dorinţa şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9De* ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!*1 Imp 19:4
10Îmi va rămâne măcar această mângâiere, această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte: că* niciodată n-am călcat poruncile** Celui Sfânt.*Fapte 20:20 **Lev 19:2; Isa 57:15; Osea 11:9
11La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
12Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?
13Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?
14Cel ce suferă* are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.*Prov 17:17
15Fraţii* mei s-au arătat înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor** care trec.*Ps 38:11; Ps 41:9 **Ier 15:18
16Un sloi le tulbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui şi li se usucă albia.
18Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie şi pier.
19Cetele celor din Tema* se uită ţintă la ele, călătorii din Seba** sunt plini de nădejde când le văd.*Gen 25:15 **1 Imp 10:1; Ps 72:10; Ezec 27:22; Ezec 27:23
20Dar rămân înşelaţi* în nădejdea lor, rămân uimiţi când ajung la ele.*Ier 14:3
21Aşa sunteţi* şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi**!*Iov 13:4 **Ps 38:11
22V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mâna celor răi’?
24Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi* pe prietenul vostru.*Ps 57:6
28Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!
29Întoarceţi-vă*, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!*Iov 17:10
30Este vreo nelegiuire pe limba mea şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?