1Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:
2„O, cum nu pot să fiu ca* în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,*Iov 7:3
3când* candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!*Iov 18:6
4Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten* peste cortul meu,*Ps 25:14
5când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;
6când mi se scăldau paşii* în smântână şi stânca** vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!*Gen 49:11; Deut 32:13; Deut 33:24 **Iov 20:17; Ps 81:16
7Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,
8tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.
9Mai-marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau* mâna la gură.*Iov 21:5
10Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba* de cerul gurii.*Ps 137:6
11Urechea care mă auzea mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.
12Căci scăpam* pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.*Ps 72:12; Prov 21:13; Prov 24:11
13Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.
14Mă îmbrăcam cu dreptatea* şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.*Deut 24:13; Ps 132:9; Isa 59:17; Isa 61:10; Efes 6:14; 1 Tes 5:8
15Orbului* îi eram ochi şi şchiopului, picior.*Num 10:31
16Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina* celui necunoscut.*Prov 29:7
17Rupeam falca* celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.*Ps 58:6; Prov 30:14
18Atunci ziceam: ‘În cuibul* meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.*Ps 30:6
19Apa* va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.*Ps 1:3; Ier 17:8; Iov 18:16
20Slava mea va înverzi neîncetat şi arcul* îmi va întineri în mână.’*Gen 49:24
21Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.
22După cuvântările mele, niciunul nu răspundea şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.
23Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia* de primăvară.*Zah 10:1
24Când li se înmuia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.