1O, de ai fi fratele meu, care a supt la ţâţele mamei mele! Când te-aş întâlni în uliţă, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar ţine de rău.
2Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăţa să-ţi dau să bei vin* mirositor, must din rodiile mele.*Prov 9:2
3Mâna lui stângă* să fie sub capul meu şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! –*Cant 2:6
4Vă rog* fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –*Cant 2:7; Cant 3:5
5Cine* este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei şi zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mamă-ta, acolo te-a născut şi te-a făcut ea”? –*Cant 3:6
6Pune-mă* ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca Locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.*Isa 49:16; Ier 22:24; Hag 2:23
7Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece; de* ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreţ. –*Prov 6:35
8Avem o soră micuţă*, care n-are încă ţâţe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni peţitorii?*Ezec 23:33
9Dacă este zid, vom zidi nişte zimţi de argint pe ea; dar dacă este uşă, o vom închide cu o scândură de cedru. –
10Eu sunt un zid şi ţâţele mele sunt ca nişte turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
11Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o* unor păzitori şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.*Mat 21:33
12Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli, şi două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –
13Tu, care locuieşti în grădini, nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău: binevoieşte* şi fă-mă să-l aud! –*Cant 2:14
14Vino* repede, iubitule, ca** o căprioară sau ca puiul de cerb pe munţii plini de mirozne!*Apoc 22:17; Apoc 22:20 **Cant 2:17