Cantarea cantarilor 8

1O, de ai fi fratele meu, care a supt la țâțele mamei mele! Când te-aș întâlni în uliță, te-aș săruta și nimeni nu m-ar ține de rău.

2Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin* mirositor, must din rodiile mele. *Prov 9:2

3Mâna lui stângă* să fie sub capul meu și dreapta lui să mă îmbrățișeze! – *Cant 2:6

4Vă rog* fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea până nu vine ea. – *Cant 2:7; Cant 3:5

5Cine* este aceea care se suie din pustie rezemată de iubitul ei și zicând: „Te-am trezit sub măr; acolo te-a născut mamă-ta, acolo te-a născut și te-a făcut ea”? – *Cant 3:6

6Pune-mă* ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca Locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. *Isa 49:16; Ier 22:24; Hag 2:23

7Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și râurile n-ar putea s-o înece; de* ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n-ar avea decât dispreț. – *Prov 6:35

8Avem o soră micuță*, care n-are încă țâțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua când îi vor veni pețitorii? *Ezec 23:33

9Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scândură de cedru. –

10Eu sunt un zid și țâțele mele sunt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat-o* unor păzitori și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint. *Mat 21:33

12Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute fie ale celor ce păzesc rodul! –

13Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește* și fă-mă să-l aud! – *Cant 2:14

14Vino* repede, iubitule, ca** o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne! *Apoc 22:17; Apoc 22:20 **Cant 2:17

©2022 Lorand.work