1Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după* Absalom. *2 Sam 13:39
2A trimis să aducă din Tecoa* o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te** în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. *2 Cron 11:6 **Rut 3:3
3Să te duci astfel la împărat și să-i vorbești așa și așa.” Și Ioab* i-a spus ce trebuia să zică. *2 Sam 14:19; Exod 4:15
4Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut* cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Împărate, scapă-mă**!” *1 Sam 20:41; 2 Sam 1:2 **2 Imp 6:26; 2 Imp 6:28
5Împăratul i-a zis: „Ce ai?” Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă*, bărbatul mi-a murit! *2 Sam 12:1
6Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorât.
7Și iată că toată familia* s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorâm pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!’ Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pământului.” *Num 35:19; Deut 19:12
8Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.”
9Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea*, împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul** și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit.” *Gen 27:13; 1 Sam 25:24; Mat 27:25 **2 Sam 3:28; 2 Sam 3:29; 1 Imp 2:33
10Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine și nu se va mai atinge de tine.”
11Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui* să nu mărească prăpădul și să nu mi se nimicească fiul!” Și el a zis: „Viu este** Domnul că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!” *Num 35:19 **1 Sam 14:45; Fapte 27:34
12Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul.” Și el a zis: „Vorbește!”
13Femeia a zis: „Pentru ce gândești tu astfel cu privire la poporul* lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a** izgonit? *Jud 20:2 **2 Sam 13:37; 2 Sam 13:38
14Trebuie negreșit să murim* și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește** ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui. *Iov 34:15; Evr 9:27 **Num 35:15; Num 35:25; Num 35:28
15Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnul meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Și roaba ta a zis: ‘Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.’
16Da, împăratul va asculta pe roaba sa ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu.
17Roaba ta a zis: ‘Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger* al lui Dumnezeu, gata să audă binele și răul.’ Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine.” *2 Sam 14:20; 2 Sam 19:27
18Împăratul a răspuns și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba.” Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!”
19Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?” Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putință nicio abatere, nici la dreapta, nici la stânga, de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit și a pus în* gura roabei tale toate aceste cuvinte. *2 Sam 14:3
20Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înțelept* ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ.” *2 Sam 14:17; 2 Sam 19:27
21Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar de adu înapoi pe tânărul Absalom.”
22Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său.”
23Ioab s-a sculat, a plecat în Gheșur* și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. *2 Sam 13:37
24Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă* fața.” Și Absalom s-a dus în casa lui și n-a văzut fața împăratului. *Gen 43:3; 2 Sam 3:13
25Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; din talpa* piciorului până în creștetul capului n-avea niciun cusur. *Isa 1:6
26Când își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului.
27Lui Absalom i s-au născut* trei fii și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip. *2 Sam 18:18
28Absalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă* fața împăratului. *2 Sam 14:24
29Apoi a chemat pe Ioab să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară, și Ioab tot n-a vrut să vină.
30Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc.” Și slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului.
31Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?”
32Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ți-am trimis vorbă și ți-am zis: ‘Vino aici și te voi trimite la împărat să-i spui: «Pentru ce m-am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.» Doresc acum să văd fața împăratului și, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare.’”
33Ioab s-a dus la împărat și i-a spus lucrul acesta. Și împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat* pe Absalom. *Gen 33:4; Gen 45:15; Luca 15:20