2 Corinteni 7

1Deci*, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.*2 Cor 6:17; 2 Cor 6:18; 1 Ioan 3:3

Bucuria lui Pavel

2Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe* nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.*Fapte 20:33; 2 Cor 12:17

3Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci* am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.*2 Cor 6:11; 2 Cor 6:12

4Am o mare* încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin** de mângâiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.*2 Cor 3:12 **1 Cor 1:4; 2 Cor 1:14 2 Cor 1:4; Fil 2:17; Col 1:24

5Căci şi după venirea* noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am** fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri.*2 Cor 2:13 **2 Cor 4:8 Deut 32:25

6Dar Dumnezeu*, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.*2 Cor 1:4

7Şi nu numai prin venirea* lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.*2 Cor 2:13

8Măcar* că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) –*2 Cor 2:4

9totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi* după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră.*2 Sam 12:13; Mat 26:75

10În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când* întristarea lumii aduce moartea.*Prov 17:22

11Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.

12Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci* ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu.*2 Cor 2:4

13De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a* fost răcorit de voi toţi.*Rom 15:32

14Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit.

15El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea* voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cutremur.*2 Cor 2:9; Fil 2:12

16Mă bucur că mă pot încrede în voi în* toate privinţele.*2 Tes 3:4; Filim 1:8; Filim 1:21

©2022 Lorand.work