1David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?”
2Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.”
3David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista.’ Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine şi moarte.”
4Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.”
5Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă* şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund** în câmpii până în seara zilei a treia.*Num 10:10; Num 28:11 **1 Sam 19:2
6Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem*, în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’*1 Sam 16:4
7Şi dacă* va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea** este lucru hotărât din partea lui.*Deut 1:23; 2 Sam 17:4 **1 Sam 25:17; Estera 7:7
8Arată-ţi* dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ** înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire† în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”*Ios 2:14 **1 Sam 20:16; 1 Sam 18:3; 1 Sam 23:18 †2 Sam 14:32
9Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!”
10David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?”
11Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp.
12Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul Dumnezeul lui Israel că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David,
13Domnul* să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul** să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu!*Rut 1:17 **Ios 1:5; 1 Sam 17:37; 1 Cron 22:11; 1 Cron 22:16
14Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri,
15să nu îţi îndepărtezi* niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului.*2 Sam 9:1; 2 Sam 9:3; 2 Sam 9:7; 2 Sam 21:7
16Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să Se răzbune* pe vrăjmaşii lui David!”*1 Sam 25:22; 1 Sam 31:2; 2 Sam 4:7; 2 Sam 21:8
17Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul* lui.*1 Sam 18:1
18Ionatan i-a zis: „Mâine* este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol.*1 Sam 20:5
19Să te cobori a treia zi până în fundul locului* în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel.*1 Sam 19:2
20Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă.
21Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu* este Domnul!*Ier 4:2
22Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine’, atunci să pleci, căci Domnul te trimite.
23Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul* pe care ni l-am dat unul altuia.”*1 Sam 20:14; 1 Sam 20:15; 1 Sam 20:42
24David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce.
25Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol.
26Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat*, negreşit nu este curat”.*Lev 7:21; Lev 15:5
27A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?”
28Ionatan a răspuns* lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem.*1 Sam 20:6
29El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii.’ Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.”
30Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale?
31Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte.”
32Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce* să fie omorât? Ce a făcut?”*1 Sam 19:5; Mat 27:23; Luca 23:22
33Şi Saul şi-a îndreptat* suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles** că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David.*1 Sam 18:11 **1 Sam 20:7
34S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse.
35A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş.
36El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage.” Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el.
37Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine.”
38I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui.
39Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta.
40Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.”
41După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând.
42Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în* pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’”David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.*1 Sam 1:17