1Solomon* s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon şi a adus-o în cetatea** lui David până şi-a isprăvit de zidit casa† lui, Casa Domnului şi zidul†† dimprejurul Ierusalimului.*1 Imp 7:8; 1 Imp 9:24 **2 Sam 5:7 †1 Imp 7:1 ††1 Imp 9:15; 1 Imp 9:19
2Poporul* nu aducea jertfe decât pe înălţimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului.*Lev 17:3; Deut 12:2; Deut 12:4; Deut 12:5; 1 Imp 22:43
3Solomon iubea* pe Domnul şi se ţinea** de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe şi tămâie pe înălţimi.*Deut 6:5; Deut 30:16; Deut 30:20; Ps 31:23; Rom 8:28; 1 Cor 8:3 **1 Imp 3:6; 1 Imp 3:14
4Împăratul s-a dus* la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci** era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar.*2 Cron 1:3 **1 Cron 16:39; 2 Cron 1:3
5La Gabaon*, Domnul S-a arătat în vis** lui Solomon noaptea şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau.”*1 Imp 9:2; 2 Cron 1:7 **Num 12:6; Mat 1:20; Mat 2:13; Mat 2:19
6Solomon* a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoinţă faţă de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umbla** înaintea Ta în credincioşie, în dreptate şi în curăţie de inimă faţă de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoinţă şi i-ai dat un fiu† care şade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi.*2 Cron 1:8 **1 Imp 2:4; 1 Imp 9:4; 2 Imp 20:3; Ps 15:2 †1 Imp 1:48
7Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărăţească în locul tatălui meu David, şi eu nu sunt decât un tânăr*, nu sunt încercat**.*1 Cron 29:1 **Num 27:17
8Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-ai* ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, nici** numărat, din pricina mulţimii lui.*Deut 7:6 **Gen 13:16; Gen 15:5
9Dă dar* robului Tău o inimă pricepută, ca să judece** pe poporul Tău, să deosebeascㆠbinele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta aşa de mare la număr!”*2 Cron 1:10; Prov 2:3; Iac 1:5 **Ps 72:1; Ps 72:2 †Evr 5:14
10Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului.
11Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri* pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vrăjmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate,*Iac 4:3
12voi* face după cuvântul tău. Îţi voi** da o inimă înţeleaptă şi pricepută, aşa cum n-a fost nimeni înaintea ta şi nu se va scula nimeni niciodată ca tine.*1 Ioan 5:14; 1 Ioan 5:15 **1 Imp 4:29; 1 Imp 5:12; 1 Imp 10:24; Ecl 1:16
13Mai mult, îţi voi da* şi ce n-ai cerut: bogăţii** şi slavă, aşa încât în tot timpul vieţii tale nu va fi niciun împărat ca tine.*Mat 6:33; Efes 3:20 **1 Imp 4:21; 1 Imp 4:24; 1 Imp 10:23; 1 Imp 10:25; Prov 3:16
14Şi, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile şi poruncile Mele, cum* a făcut David, tatăl tău, îţi voi lungi** zilele.”*1 Imp 15:5 **Ps 91:16; Prov 3:2
15Solomon s-a* deşteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim şi s-a înfăţişat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire şi a dat un ospăţ** tuturor slujitorilor lui.*Gen 41:7 **Gen 40:20; 1 Imp 8:65; Estera 1:3; Dan 5:1; Marc 6:21
16Atunci au venit două femei curve la împărat şi s-au înfăţişat* înaintea lui.*Num 27:2
17Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu şi femeia aceasta locuiam în aceeaşi casă şi am născut lângă ea în casă.
18După trei zile, femeia aceasta a născut şi ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă.
19Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el.
20Ea s-a sculat pe la mijlocul nopţii, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, şi l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu.
21Dimineaţa, m-am sculat să dau ţâţă copilului, şi iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineaţa, şi iată că nu era fiul meu pe care-l născusem.”
22Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort.” Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.” Aşa au vorbit ele înaintea împăratului.
23Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Şi cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’”
24Apoi a adăugat: „Aduceţi-mi o sabie.” Au adus o sabie înaintea împăratului.
25Şi împăratul a zis: „Tăiaţi în două copilul cel viu şi daţi o jumătate uneia şi o jumătate celeilalte.”
26Atunci, femeia al cărei copil era viu a simţit că i* se rupe inima pentru copil şi a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu şi nu-l omorî!” Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiaţi-l!”*Gen 43:30; Isa 49:15; Ier 31:20; Osea 11:8
27Şi împăratul, luând cuvântul, a zis: „Daţi celei dintâi copilul cel viu şi nu-l omorâţi. Ea este mama lui.”
28Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Şi s-au temut de împărat, căci au văzut că înţelepciunea* lui Dumnezeu era în el, povăţuindu-l în judecăţile lui.*1 Imp 3:9; 1 Imp 3:11; 1 Imp 3:12